Mai avem nevoie de astrologie?

           

O legendă chineză spune că un balaur înfiorător învins, dar lăsat în viaţă, se transformă într-o fiinţă de aur plină de înţelepciune.

                            Cei mai mulţi oameni, din cauză că nu înţeleg cum e posibil să “citeşti în stele”, presupun că la mijloc e vreo vrăjitorie care nu are nimic de-a face cu ştiinţa sau cu raţiunea. La început, trebuie să recunosc, şi eu credeam că astrologia se bazează în principal pe intuiţie, dar, cu timpul, prin studiu şi practică, am înţeles că este o ştiinţă chiar foarte exactă şi că, dacă nu te ţii aproape de datele pe care le ai, poţi uşor să dai greş. Dar, în acelaşi timp, nici fără intuiţie nu poţi interpreta datele corect. Când spun intuiţie mă refer la capacitatea de a-ţi folosi acel simţ spiritual interior, în niciun caz nu e vorba de subiectivism sau păreri bazate pe un feeling de moment. Nu ai voie să introduci în studiul tău un subiectivism superficial, dar, cu toate acestea, trebuie să participi la studiu cu toată fiinţa ta. De foarte multe ori am rămas uimită de exactitatea cu care se reflectă personalitatea şi destinul nostru în harta natală personală. Dar poţi descoperi acest lucru numai dacă te dai un pas înapoi şi laşi astrograma să-ţi vorbească pe limba ei. Limba aceasta o înveţi prin astrologie, aşa cum înveţi să citeşti cărţi cu ajutorul literelor. Dar nu e de-ajuns să cunoşti aceste litere... Dacă spiritul tău e adormit, chiar şi cea mai bună carte nu este pentru tine decât o înşiruire de litere. Tot aşa e şi cu astrologia. Cei care s-au apropiat cu seriozitate de astrologie, au avut dovada concretă a faptului că Universul e construit cu o mare înţelepciune şi se întrepătrunde intim cu viaţa noastră. 

În timpuri străvechi, astrologia era o ştiinţă la care aveau acces numai iniţiaţii. Dar ea se baza, ca şi acum, de altfel, pe nişte adevăruri incontestabile, exprimate prin simboluri care ilustrau realităţile Universului. Universul era perceput în sens spiritual, nu aşa cum îl percepem noi astăzi, ca o imensitate prin care călătoresc stele, planete, asteroizi, meteroriţi şi găuri negre, totul guvernat numai de legi fizic-mecanice. Ei ştiau că toate corpurile cereşti se mişcă în virtutea legilor cosmic-spirituale şi nimic din ceea ce se petrece în Univers nu este în afara unei ordini superioare. Mai ştiau şi că Pământul şi oamenii care îl locuiesc sunt scăldaţi şi pătrunşi de influenţele corpurilor cereşti şi că aceste corpuri cereşti nu sunt atât de departe din punct de vedere spiritual pe cât ar putea părea din punct de vedere fizic. Aşadar, obiectul de studiu al vechii astrologii era modul în care legile cosmice influenţează în ansamblu viaţa oamenilor de pe Pământ. 

În trecut, oamenii care priveau spre cer erau construiţi interior altfel decât noi, cei de astăzi. Individualitatea şi raţiunea abia începeau să se contureze pentru omenire. Oamenii erau mult mai legaţi de mediul înconjurător şi trăiau în consonanţă cu ritmurile cosmice. Privind spre ciclurile cosmice, iniţiaţii ştiau ce e bine şi ce e rău pentru oameni în anumite momente şi îi îndrumau în toate problemele vieţii. Oamenii simţeau că au nevoie de îndrumarea zeilor prin iniţiaţi şi trăiau după reguli bine stabilite, pe care nimeni nu se gândea să le conteste. Apoi, pe parcursul evoluţiei, oamenii au devenit tot mai conştienţi de individualitatea lor şi au început să-şi “proclame independenţa”, încercând să iasă de sub influenţa zeilor şi, implicit, a legilor cosmice. Dar fiecare pas egoist în “afara legii” provoca dezordine în Univers şi aceasta se răsfrângea mai târziu asupra omului. Probabil că de atunci oamenii au început să se teamă de legile cosmice, de astre, iar aura întunecată pe care încă o poartă astrologia s-a format atunci. Cerul părea că se opune libertăţii umane, dar impulsul individualităţii era prea puternic, iar omul a continuat să se îndepărteze tot mai mult de legile Cosmosului. El era conştient de faptul că la un moment dat va trebui să dea socoteală Cerului. Astfel, ceea ce noi numim astăzi influenţe ale corpurilor cereşti erau pentru ei manifestări ale zeilor care sălăşluiau în Cer. Oamenii nu îi mai percepeau pe zeii planetari ca pe nişte zei înţelepţi şi buni, ci ca pe nişte zei răzbunători, capabili de fapte abominabile. Omul se simţea zdrobit de puterea zeilor, dar nu înceta să se revolte şi să lupte împotriva lor, croindu-şi propriul destin.

Apoi, în timpurile când Eul uman începea să prindă puteri, omul acumulase deja în zona astrală multe greşeli, şi Christos a venit pe Pământ ca să-l înveţe cum să fie liber cu adevărat: prin iubire. Iubirea este o forţă care stă la baza întregii Creaţii, la baza legilor cosmice. Să înţelegi iubirea înseamnă să înţelegi armonia cosmică. Abia atunci poţi fi liber. Numai această libertate nu produce prejudicii şi suferinţe. Libertatea de până atunci fusese o manifestare egoistă, care se opunea legilor cosmice, un mod de revoltă împotriva lui Dumnezeu sau a zeilor. Dar atâta vreme cât acţionăm în armonie cu legile care conduc Universul, nu avem motive să ne temem.

Se spune că de când a venit Christos nu mai avem nevoie de astrologie, fiindcă avem şansa de a acţiona liber, neconstrânşi de stelele de deasupra noastră. E foarte adevărat, şi m-am întrebat şi eu de multe ori ce sens mai are astrologia, din moment ce Christos ne-a dat o cale nouă spre Cer. Şi, totuşi, dacă ni s-a deschis această cale, nu înseamnă că noi am şi păşit pe ea. Pentru a înainta pe calea libertăţii şi iubirii e nevoie de o întreagă evoluţie, e nevoie de o maturizare a Eului uman, şi acest proces poate dura chiar mii de ani. Dacă ne uităm în jurul nostru, constatăm că majoritatea oamenilor îşi conduc de obicei viaţa după legile Vechiului Testament, fiindcă sunt mai apropiaţi sufleteşte de tipul acela de abordare a vieţii. Cât de puţini dintre contemporanii noştri urmează calea Noului Testament în mod firesc, din toată inima! Dacă cineva ne-a făcut un rău, primul impuls este să ne facem dreptate (legea talionului), şi ar fi nevoie de foarte multă voinţă ca să îi întindem omului respectiv şi celălalt obraz (iubirea)... Şi câţi dintre contemporanii noştri mai cred şi acum că legile şi pedeapsa pot educa mai bine decât iubirea? Vechiul Testament a adus legea, iar Christos a adus iubirea, ca să împlinească legea. Nu există lege adevărată fără iubire şi nici iubire adevărată fără lege. Nu putem respecta legea într-un mod liber decât înţelegând-o şi iubind-o, şi în acelaşi timp nu putem fi împliniţi decât dacă respectăm legile cosmice. Altfel libertatea va rămâne doar o vorbă goală.

Tot aşa, astrologia, dacă e privită fără iubire, pare că ne îngrădeşte şi ne condamnă la suferinţă, dar, dacă aducem iubire pe tărâmul ei, ea ne poate elibera. De aceea, atâta timp cât încă nu suntem capabili să ne folosim libertatea în aşa fel încât să nu tulburăm armonia Universului, astrele ne învaţă în felul lor cum să o facem.

Astrograma personală - microcosmos interior

Între Macrocosmos şi microcosmosul nostru interior există o strânsă corespondenţă. Dacă negăm Cosmosul exterior, ne negăm pe noi înşine, care suntem construiţi după modelul ceresc. În epoca actuală, astrologia pune accentul pe descoperirea individualităţii umane, pe latura psihologică. Astăzi, spre deosebire de oamenii din trecut, care se scăldau în influenţele cosmice fără să li se opună prin ego-ul lor, noi privim spre stele prin prisma Eului nostru în devenire, căutând legăturile dintre astre şi propria noastră structură interioară. Nevoia de autocunoaştere este foarte stringentă, într-adevăr, acum, când fiecare a ajuns să se simtă o individualitate absolut distinctă şi a pierdut în mare măsură legătura cu Universul, cu Pământul, cu ceilalţi oameni. Omul se simte atras în mod inconştient de microcosmosul interior, doar intuind legătura dintre el şi Macrocosmos.

Aşadar, la fel ca în psihologie, unde fobiile şi traumele ascunse trebuie aduse în conştienţă pentru a fi înfruntate şi spulberate, şi în astrologie trebuie să pătrundem cu o conştienţă trează, pentru a-i spulbera aura ameninţătoare. Bineînţeles că multor astrologi, mai ales celor din secolul trecut, le convenea să menţină această aură, pentru a avea mai multă putere asupra celor din jurul lor. Dar astăzi astrologiei nu i-au mai rămas multe secrete şi a ajuns să se expună, lăsându-se studiată de toţi cei care doresc. Astăzi aproape toată lumea ştie câte ceva despre zodii, despre influenţele planetelor şi despre alte elemente care constituie astrologia. De la o artă magică a ghicitului, cum era considerată în epocile în care esenţa ei se pierduse, astrologia a ajuns să fie folosită în scopuri foarte clare şi utile. Acum totul a trecut în extrema cealaltă, adică, şi-a pierdut misterul. Există tendinţa de a intelectualiza foarte mult astrologia sau de a o folosi în scopuri exclusiv materialiste. Nu putem studia astrologia situaţi exclusiv în planul concret-material. Pentru a o înţelege cu adevărat, trebuie să-i cunoaştem şi să-i acceptăm neapărat latura spirituală. Fiindcă legile cosmice sunt determinate din spiritual, nicidecum din lumea fizică. Faptul că astrologia a început să fie folosită la scară industrială, ca un produs de consum, rapid obţinut şi rapid ingerat, apoi la fel de rapid uitat, decurge din abordarea ei lipsită de spirit. Consumăm, de dimineaţă, în timp ce ne bem cafeaua şi discutăm cu colegii, horoscopul zilnic. Ne îndreptăm spre astrologie din dorinţa de a afla ceva mai multe despre noi, dar şi din nevoia inconştientă de miracole. Această astrologie de tarabă este însă o mare minciună, pe care am vrea să o credem, deşi în sinea noastră simţim că e ceva superficial. Suntem dezamăgiţi de informaţiile găunoase şi nefolositoare pe care tocmai le-am consumat, şi apoi dăm vina pe astrologie că ne-a înşelat. Această abordare materialist-superficială se bazează pe dictonul “crede şi nu cerceta”, care nu ne mai satisface astăzi. Omul zilelor noastre este o fiinţă raţională şi are nevoie să înţeleagă lumea şi legile cosmice prin intelect. Dar nu numai: această înţelegere trebuie să fie susţinută de un bun simţ elementar, de o intuiţie sănătoasă, aş putea spune. Trebuie să păşim în lumea astrelor conştienţi, dar în acelaşi timp plini de veneraţie, iubire şi respect. Numai aşa îşi va dezvălui astrologia tainele şi numai atunci vom obţine de la ea datele folositoare şi “hrana spirituală” de care avem nevoie.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că atunci când ne apropiem de astrograma unei persoane suntem pe cale să descoperim un “mister”, fiindcă ea este ceva intim, unic, şi tocmai de aceea nu poate fi un motiv de distracţie, bârfă sau comentarii. Tot aşa cum ştiinţa recunoaşte, şi orice copil învaţă la şcoală, că Luna influenţează mareele şi ciclurile vieţii, tot astfel, fiecare planetă îşi transferă propria influenţă asupra Pământului şi asupra oamenilor care trăiesc pe suprafaţa lui. Mai mult, sufletul nostru este compus din influenţele astrelor.

Astrograma unei persoane reprezintă microcosmosul său interior. Acest microcosmos poate fi, mai mult sau mai puţin, în armonie cu Macrocosmosul. Toate aspectele stresante din harta omului reflectă o dizarmonie interioară, care la un moment dat se manifestă chiar şi în planul fizic prin situaţii de viaţă sau conjuncturi care se ivesc aparent în mod inexplicabil. De fapt, ceea ce ni se întâmplă nu ni se întâmplă în mod arbitrar, ci este o proiecţie a microcosmosului nostru interior pe plan exterior. Forţele Macrocosmosului încearcă să repare dezordinea microcosmosului nostru.

Astrologia şi legea karmei

Legea karmei are o mare importanţă în înţelegerea astrologiei. Dacă nu acceptăm existenţa legilor karmice, astrologia nu îşi poate îndeplini în mod complet misiunea. Fără să luăm în calcul karma umană, se pot face numai analize astrologice incomplete, care nu ne pot satisface dorinţa de autocunoaştere şi nu ne pot explica de ce apar unele necazuri sau provocări în viaţa noastră, pentru că nu putem merge la cauza problemelor.

Karma ne cere să reparăm anumite greşeli sau relaţii din alte vieţi. Cu cât ne-am folosit mai egoist libertatea în timpul cât am trăit pe Pământ, cu atât avem mai multe de reparat astăzi, şi atunci avem impresia că libertatea ne este îngrădită. Într-adevăr, de multe ori viaţa ne constrânge să trecem prin încercări pe care doar cu greu le putem evita. Aceste lucruri se pot citi în harta astrală în funcţie de aspectele dizarmonice dintre planete şi mai ales încercând să descifrăm ce ne indică planetele retrograde din tema personală a naşterii.

În definitiv, printr-o autoperfecţionare continuă, noi trebuie să ne dezvoltăm anumite capacităţi în timpul vieţii pe Pământ, fie că acceptăm de bună voie, fie că suntem forţaţi de împrejurări. Pe lângă acest aspect, mai avem de învăţat cum să ne armonizăm cu întreaga ţesătură a Universului. Univers care este compus din fiinţe mai evoluate sau mai puţin evoluate decât noi. Toate fiinţele din Univers fac parte dintr-o reţea de fire intim împletite, care le fac să depindă una de cealaltă. Şi e bine să începem cu semenii noştri, oamenii, fiindcă, momentan, cu ei avem contactul cel mai direct. Deşi unii cred că pot evolua de unii singuri, nimeni nu este singur, chiar dacă fiecare om are un sâmbure interior bine conturat, Eul. De aceea, fiecare relaţie eşuată continuă să perturbe reţeaua universală şi, implicit, pe noi, care facem parte din ea... Relaţiile dintre oameni sunt foarte importante, şi spiritul nostru nemuritor simte nevoia stringentă de a rezolva aceste “datorii karmice”, ştiind că altfel nu poate ajunge la mulţumire sau împlinire.

Dacă începem să înţelegem că putem fi liberi numai când respectăm legile Universului, astrologia nu o să ni se mai pară deloc ameninţătoare. Ea ne poate ajuta să ne cunoaştem punctele slabe, dar şi atuurile, să vedem asupra căror probleme e nevoie să ne concentrăm şi în ce măsură le-am depăşit pe altele. De multe ori oamenii sunt determinaţi să pornească în viaţă exact pe drumul potrivit ca să-şi înveţe lecţiile. Aceştia, în momentul în care li se face interpretarea astrogramei, au depăşit deja anumite probleme. În general, provocările mai dure tind să apară în prima parte a vieţii, pentru ca omul să aibă şansa cât mai devreme să se corecteze. Problemele care se ivesc la o vârstă mai înaintată apar fiindcă nu am reuşit să învăţăm din experienţele vieţii de până atunci. Bineînţeles că nu este o regulă, pot fi şi multe alte motive karmice, dar e bine să ne armonizăm cât mai devreme personalitatea, să ne privim în faţă defectele şi să le transformăm de bunăvoie în calităţi, ca să nu mai fie cazul să apară tot felul de boli sau nenorociri care să ne oblige să o facem.

Astrograma se poate asemui cu un bagaj pe care îl aduci cu tine din alte vieţi şi conţine obiectele de care vei avea nevoie pe parcursul vieţii actuale. Eul tău nemuritor trebuie să devină treaz şi să descopere utilitatea obiectelor, la ce îţi vor folosi ele. Rămâne ca tu să alegi în mod conştient ce vei face cu conţinutul bagajului în momentele-cheie.

De aceea, astrologia zilelor noastre devine inutilă dacă cei care o consultă nu sunt conştienţi că au un Eu nemuritor, care trebuie să mediteze şi să lucreze pe baza predispoziţiilor din harta astrală. Fără să ţinem seama de acest lucru, astrologia rămâne doar o prezentare fatalistă a personalităţii şi a vieţii noastre. Cei care se apropie de astrologie trebuie să îşi ia viaţa în propriile mâini şi să “muncească”, să-şi recunoască slăbiciunile şi să se autoeduce.

În orice caz, dacă într-o astrogramă aspectele îngrijorătoare par să domine, există întotdeauna şi resursele cu care acel om poate să rezolve problemele care apar. Aşa cum se spune că orice boală are leac, tot astfel, fiecare astrogramă conţine problema, dar şi soluţia problemei. Pentru a putea descoperi soluţia, e nevoie de sinceritate şi determinare. De obicei, persoanele cu aspecte mai dure au resurse interioare mai mari şi ajung adeseori, uimite de capacităţile lor nebănuite, la vorba: “Dumnezeu nu îţi dă mai mult decât poţi duce”. Dacă reuşesc să depăşească dificultăţile, se poate spune că au escaladat un munte uriaş din punct de vedere spiritual.

În schimb, de multe ori o astrogramă în care sunt foarte multe aspecte armonioase indică faptul că persoana în cauză este privilegiată şi ocrotită de astre, datorită faptelor sale bune din vieţile trecute, dar în acelaşi timp este în pericol să bată pasul pe loc în evoluţia sa spirituală, fiindcă totul îi va merge bine, fără să fie nevoie să facă eforturi deosebite. Din păcate, unii oameni care beneficiază de o astrogramă armonioasă, tind să dea cu piciorul comorii pe care o deţin, şi nu reuşesc să-şi împlinească destinul strălucitor care se preconiza la naştere. Aici ar fi bine să ne amintim de povestea Fata moşului şi fata babei, ca să înţelegem mai bine despre ce este vorba.

Bineînţeles că în ziua de astăzi nu este o necesitate să-ţi cunoşti astrograma, dar nu este deloc de neglijat avantajul pe care ţi-l oferă cunoaşterea ei. Este la fel de adevărat că sunt şi multe alte căi în afara astrologiei de a evolua spiritual şi de a înţelege legile Universului. Fiecare om găseşte calea potrivită de a ajuge la adevăr. În definitiv, cel mai important este ca omul să-şi dorească să cunoască Universul şi legile pline de iubire ale lui Dumnezeu. Totuşi, cel mai firesc drum către Dumnezeu este, pentru om, OMUL. De aceea, este cel mai indicat să pornim din punctul cel mai apropiat: cunoaşterea de sine, apoi cunoaşterea oamenilor din jurul nostru, a celorlalte regnuri de pe Pământ, apoi a fiinţelor spirituale din sferele superioare, a Universului şi a legilor divine.

Cum ne poate ajuta astrologia astăzi

Astrologia este o ştiinţă foarte vastă, care are aplicaţii în foarte multe domenii. Din harta astrală a unei persoane putem vedea enorm de multe lucruri. De aceea, atunci când vrem să apelăm la astrologie, e bine să ştim exact ce întrebări avem, pentru ca studiul să se concentreze exact pe aspectele dorite. O astrogramă este o sursă continuă de informaţii şi ar putea dura o viaţă ca să spui totul despre ea. În primul rând, şi cel mai important, este să ne cunoaştem harta natală, reprezentarea grafică a bolţii cereşti din momentul naşterii noastre. Pentru aceasta e nevoie de data şi locul naşterii. În această hartă vedem poziţiile planetelor în semnele zodiacale şi relaţiile dintre ele şi anumite puncte de interes din hartă. Dacă dorim să ştim ascendentul, adică, ce constelaţie se afla la orizont în momentul naşterii noastre, trebuie neapărat să cunoaştem ora naşterii cu cât mai multă exactitate. Ascendentul este foarte important în astrologia modernă, fiindcă ne arată în ce case - adică, domenii ale vieţii - îşi manifestă influenţa planetele cerului. Apoi, fiindcă reprezintă corpul fizic, ascendentul este de mare ajutor în astrologia medicală. Pe scurt, fără ora naşterii putem determina influenţele planetelor în funcţie de relaţiile dintre ele şi de semnul zodiacal în care se află ele în acel moment, dar nu putem determina exact în ce zonă a vieţii se manifestă acestea. Astrograma natală ne ajută cel mai mult să ne cunoaştem din punct vedere psihic, să ne explicăm anumite tendinţe, temeri sau aptitudini. Ne arată în ce domenii vor apărea provocările şi cum să găsim resursele interioare sau exterioare de a le depăşi cu succes. De asemenea, ne indică anumite situaţii şi conjuncturi repetitive ale vieţii noastre.

După părerea mea, după un studiu psihologic al hărţii natale e nevoie de un studiu karmic, adică, de o cercetare mai profundă a trecutului individualităţii noastre eterne. Aceasta, fiindcă majoritatea întâmplărilor şi relaţiilor cu care ne confruntăm în această viaţă îşi au rădăcina în vieţile trecute. Aşa cum spuneam, niciun blocaj sau fobie nu pot fi dizolvate dacă nu le pătrundem în mod conştient. E nevoie să cunoaştem cauza necazurilor şi piedicilor ca să ne punem pe treabă. Aici ne sunt de folos mai ales planetele retrograde şi Axa Dragonului, Lilith, Kiron, Vertex-ul, dar şi celelalte elemente din tema astrală.

Astrologia karmică este foarte importantă şi atunci când e vorba de relaţiile dintre oameni. Majoritatea oamenilor cu care avem relaţii apropiate fac parte din karma noastră fiindcă i-am mai întâlnit. Aici putem apela la astrologia relaţională, care ne dă date despre modul cum ne raportăm la altă persoană şi tipul de relaţie pe care o putem avea cu ea. Vedem şi dacă între noi există o relaţie karmică ce impune anumite obligaţii, responsabilităţi faţă de ea, sau este o relaţie liberă, care nu are în urmă puncte sensibile.

Astrologia medicală cere multă pregătire şi practică, şi, chiar dacă orice astrolog ne poate da date minime referitoare la starea noastră de sănătate şi la predispoziţiile care apar în astrogramă, numai puţini astrologi pot afirma că sunt specializaţi în astrologia medicală, care cere ani de studiu şi o experienţă îndelungată cu oamenii şi bolile lor. Ea poate să identifice foarte bine starea corpului fizic, fiindcă acesta este influenţat la fel de mult de astre, dar şi de starea psihică a omului. La început bolile apar în astral şi de aceea e bine să întrebăm astrologul ce puncte sensibile avem în organism, pe baza psihicului nostru şi pe baza bagajului karmic cu care am venit, astfel putând preîntâmpina apariţia lor în corpul fizic.

Astrologia ne poate fi de folos şi atunci când încercăm să ne alegem un drum profesional în viaţă, fiindcă din harta natală, pe baza personalităţii individului şi a oportunităţilor care reies din ea, putem descoperi anumite căi care duc spre succes. De multe ori putem opta între mai multe profesii sau putem avea în timpul vieţii mai multe profesii, fiecare modelându-ne într-un anume fel într-un anumit moment al vieţii, în folosul evoluţiei noastre ca individualităţi. Părinţii pot beneficia de datele pe care le oferă astrologia pentru a cunoaşte înclinaţiile copiilor lor şi a veni în întâmpinarea talentelor lor native.

După mine, ar fi bine ca astrologia previzională să ocupe un loc mai modest în preferinţele solicitanţilor, fiindcă ea poate exploata frica şi nerăbdarea omului, pe scurt, reflectă lipsa de credinţă în el însuşi şi în Univers. Se poate apela la ea, dar o consider cel mai puţin necesară şi cea mai problematică, fiincă uşor se poate aluneca în zone tulburi atunci când îi vorbeşti unui om nepregătit despre ce i s-ar putea întâmpla.

Astrologia mundană este interesantă, dar cred că ea implică o mare doză de senzaţional, curiozitatea fiind, în cele mai multe cazuri, cea care ne duce spre ea, şi nu nevoia de a ne cunoaşte pe noi înşine şi de a evolua. Aşa cum spuneam, cred că deocamdată avem nevoie, în primul rând, să ne cunoaştem pe noi înşine...

                                                    

 *************

Iată aici un citat foarte lămuritor din minunata carte a lui Elisabeth Haich, Iniţierea, unde Faraonul îi vorbeşte fiicei sale, care urmează să fie iniţiată, despre zodiac şi legile cosmice:

“Pământul poate exista datorită efectului acestor radiaţii ale zodiacului. Vibraţiile lor se întâlnesc într-un punct din spaţiul cosmic, provocând o interferenţă în valurile de energie şi ducând la condensare... materializare.

Puţin câte puţin, Pământul nostru se creează prin acest proces de materializare. Soarele joacă un rol major în acest proces, fiindcă Pământul creşte în câmpul de forţă al Soarelui şi devine satelitul său. El îşi ia energia vieţii de la Soare, dar totodată primeşte mereu radiaţii de la zodiac şi de la planetele surori ale sistemului nostru solar. Exact la fel ca toate corpurile cereşti, Pământul reprezintă materializarea tuturor acestor radiaţii diferite, şi de aceea pentru fiecare pas al creaţiei pământeşti este o formă de materializare care manifestă primar energia specifică a marii roţi cosmice potrivită pentru forma respectivă. Putem spune acest lucru despre formaţiunile stâncoase, despre minerale, plante, animale şi despre fiinţele umane, care aici, pe Pământ, sunt materializări ale radiaţiilor fiecărei constelaţii din zodiac, şi, în acelaşi timp, a fiecărei planete.

Numele semnelor zodiacului caracterizează formele pământeşti care sunt manifestarea materială a constelaţiei respective. Când vezi un leu, de exemplu, trebuie să-ţi aminteşti că el e materializarea în animal a radiaţiilor constelaţiei zodiacale căreia îi spunem “Leo” sau “Leu”. Există minerale, plante şi oameni care sunt plăsmuiţi din aceeaşi energie, dar pe planul mineral, animal sau uman.

Numele fiecărei constelaţii zodiacale este numele formei create de radiaţiile materializate ale constelaţiei zodiacale respective, şi acest nume este în acelaşi timp, în mod evident, cuvântul-cheie care caracterizează perfect radiaţia constelaţiei respective.

Cele patru feţe ale lui Dumnezeu - cele patru puncte cardinale - pe bolta cerească, în starea lor divină, sunt:

Fiecare faţă a lui Dumnezeu, fiecare punct cardinal al boltei cereşti, conţine în sine cele trei aspecte ale divinităţii nemanifestate, şi, astfel, cele douăsprezece constelaţii zodiacale prind viaţă:

Cele trei aspecte ale primei feţe arzătoare a lui Dumnezeu, ale primului grup, sunt revelate de trei constelaţii numite Berbec, Leu şi Săgetător.

Leul este prima manifestare a lui Dumnezeu şi, în consecinţă, marele creator al întregului zodiac. Din acest motiv, toate cele trei manifestări ale primei feţe a lui Dumnezeu au un caracter creator, dătător de viaţă.

Berbecul radiază focul tinereţii, puterea procreaţiei a tânărului tată care pătrunde străfundul naturii, trezeşte o nouă viaţă, şi are tendinţa de mişcare, de impulsionare. Berbecul este puterea primăverii, care este exact la fel de sălbatică şi nesăbuită, la fel de încăpăţânată, ca berbecul însuşi.

Leul este este focul omului matur, demn şi respectabil, tatăl matur, care îşi radiază puterea creativă, iubirea şi căldura, peste toţi copiii săi şi le poartă o grijă afectuoasă. Leul este puterea verii.

Săgetătorul (Centaurul) este o fiinţă care a crescut peste natura sa animală, depăşindu-şi dorinţele fizice şi înălţându-şi conştienţa spre cele mai înalte ţeluri. El reprezintă cele patru feţe ale lui Dumnezeu în stadiul divin. Radiaţiile sale sunt focul spiritual al tatălui înţelept şi copt, care porneşte să-şi ajute fiii maturi cu spiritualitatea sa, cu gânduri bune şi cu sfaturi înţelepte. Centaurul sau Săgetătorul este focul spiritual al gândului, puterea maturităţii, a iernii.

Cele trei aspecte ale grupului următor, faţa pământesc-materială a lui Dumnezeu, sunt: Taurul, Fecioara şi Capricornul sau Taurus, Virgo şi Caper. Toate aceste trei manifestări ale lui Dumnezeu revelează caracterul matern.

În timpul primăverii, Taurul stă pe o păşune verde şi toată natura este îmbrăcată în haine frumoase, ca cele ale unei mirese în ziua nunţii sale, gata să primească toate forţele procreaţiei mirelui său. Radiaţiile constelaţiei zodiacale Taur dau pământului posibilitatea să primească puterea fierbinte a vieţii şi o lasă să prindă rădăcini. În acest fel seminţele divine sunt capabile să se încarneze într-un corp pământesc. Radiaţiile Taurului fac posibil ca Eul divin, principiul creator, Logosul, să devină carne. Taurul trezeşte forţele concepţiei în materie - în partea feminină a speciilor -, determinând mireasa să încline spre receptivitate. Taurul reprezintă acel sâmbure de maternitate incipientă datorită căruia dorinţa de a fi mamă îndeamnă la concepţie.

Fecioara - Virgo - este regina nepătată a Raiului, zeiţa-mamă a naturii, care nu a fost niciodată atinsă de vreun bărbat şi totuşi este însărcinată cu miriade de fiinţe care se nasc din corpul său divin. Puterea semnului Fecioarei este fertilitatea naturii, şi de aceea ea este reprezentată purtând în mână un spic de grâu cu cinci boabe. În lumea mistică, Fecioara este sufletul uman, care, purificat de toată zgura pământească, a devenit fără pată şi a primit sămânţa divină a Spiritului lui Dumnezeu. Astfel, ea reprezintă copilul divin în care amândouă principiile - principiul divin şi principiul material - sunt împletite într-o unitate perfectă. Astfel, Fecioara este principiul maternităţii aşteptate, a gravidităţii.

Al treilea aspect al feţei pământeşti a lui Dumnezeu este Capricornul sau Caper. Acest animal trăieşte în regiunile cu cea mai dură materie de pe Pământ, stânci, pietre şi bolovani. Forţa centripetă a legii materiei face ca materia să atingă cel mai înalt grad de duritate şi, în consecinţă, să se cristalizeze. Cristalul este materia care s-a depăşit pe sine pierzându-şi caracterul opac şi care a devenit perfect transparent. În cristal, materia dezvăluie formele geometrice originare ale puterii creative. Şi formele solide, cristalizate, sunt tot copiii forţei creative de viaţă. Prin legile materiei, prin puterea centripetă, comprehensivă, a concentraţiei, Eul divin, copilul divin - conştienţa - s-a născut în sufletul uman.

Atâta timp cât omul se confundă cu instinctul animal, el este ca un staul unde trăiesc animalele. Copilul divin - conştienţa divină - trebuie să se nască în acest staul, înconjurat de animale. Acest proces va avea loc prin efectul concentrant al semnului Capricornului. Singurul model care poate conduce omul înapoi la unitate, înapoi în Paradisul pierdut, este cel modelul concentrării. De aceea naşterea copilului divin este sărbătorită în luna când Soarele stă în semnul Capricornului. Radiaţiile acestui centru de forţă ajută omul să-şi manifeste şi să-şi împlinească total natura divină în şi prin materie - în corp. Capricornul este aspectul iminent al maternităţii.

Cele trei aspecte ale celui de-al treilea grup, cel al feţei aeriene a lui Dumnezeu, sunt Gemenii, Balanţa şi Vărsătorul, sau Gemmini, Libra şi Aquarius. Starea aeriană care guvernează această radiaţie este mişcarea. De aceea, aceste trei constelaţii sunt favorabile manifestării forţelor care cer libertate şi mişcare nestânjenită. Ele au un caracter spiritual. 

Semnul Gemenilor poartă în sine cele două jumătăţi ale celor trei aspecte ale cunoaşterii binelui şi răului. Aceste radiaţii au efect în două direcţii. Îl fac pe om să se uite în dreapta şi în stânga pentru a acumula cunoaştere şi experienţă. Acest fapt îi dă omului impulsul de a trece prin viaţă ramificându-se ca ramurile unui copac. Omul porneşte să caute cunoaşterea pe drumul cel mai ocolit, care îl duce spre direcţii nenumărate. Căutând experienţa, oamenii vor să vadă totul, să audă totul, să înveţe totul. Puterea radiată de Gemeni se manifestă ca nevoie de a învăţa.

Radiaţiile constelaţiei Balanţei fac ca totul să fie neapărat în echilibru. Toată experienţa pe care a acumulat-o omul este pusă pe talgerul balanţei şi al greutăţii. Ce este valoros este păstrat, ce este fără valoare este aruncat; efectul Balanţei este unul al armoniei, care dezvoltă puterea omului de a selecta şi discerne şi de a aduce cele două feţe ale Gemenilor într-un echilibru. Semnul Balanţei radiază legea echilibrului şi a dreptăţii în lumea tridimensională. Este manifestarea ştiinţei de a emite legi.

Constelaţia Vărsătorului radiază cunoaşterea a ceea ce a fost strâns sub semnul Gemenilor, şi a ceea ce Balanţa a cântărit şi a învestit cu sens, fiind codificat în legi. Energia pe care o radiază acest semn nu suportă niciun obstacol sau impediment şi nu cunoaşte limite. Vărsătorul îşi dăruieşte şi îşi transferă necontenit altora bogăţiile, vărsând apa vieţii din propriul vas, lăsând ca valurile lui să curgă şi în cele mai îndepărtate lumi. Aceste valuri sunt frecvenţele superioare, revigorante, ale spiritului. Vărsătorul este manifestarea spiritului descătuşat, eliberat de toate legăturile.

Cele trei aspecte ale celui de-al patrulea grup, faţa acvatică a lui Dumnezeu, sunt: Racul, Scorpionul (Vulturul) şi Peştii, sau Cancer, Scorpio şi Pisces. Cele trei manifestări ale acestei feţe a lui Dumnezeu au un caracter emoţional, care se manifestă în sentimente.

Semnul zodiacal Rac simbolizează apa puţin adâncă în care trăieşte racul. După ce şi-a găsit prada în exterior, el se retrage în gaura sa ca s-o digere. Conştienţa este orientată spre exterior ca să găsească o hrană spirituală pe care s-o digere şi s-o transforme din prada sa - impresiile adunate -, s-o transforme în experienţe clare şi organizate. Puterea radiată de constelaţia zodiacală Rac se manifestă pe sine prin conştienţa individuală de căutare şi analiză introspectivă a adevărului.

Semnul Scorpionului - Vulturul - reprezintă marele punct de cotitură al momentului când gândacul târâtor se transformă într-un vultur care zboară în înălţimi, renăscut, într-o fiinţă care s-a trezit şi a devenit conştientă în Eul divin. Gândacul - Scorpionul - trebuie să se ucidă pe sine ca să devină Vultur. De aceea, această constelaţie are un nume dublu. În condiţia sa ne-renăscută este numită Scorpion, după animalul care se poate ucide singur cu propriul ac; în condiţia renăscută, se numeşte Vultur, simbolizând libertatea sufletului care zboară deasupra lumii materiale, ca divinul şoim Horus.

Radiaţia acestei constelaţii este o forţă motrice, focul vieţii, care se manifestă pe sine în această formă prin apă - prin fluidele din corp. Această forţă face spiritul capabil să se îmbrace în materie pentru a se naşte din nou în corp. Această energie este şarpele originar al tentaţiei, care a ispitit spiritul în materie şi i-a cauzat căderea din unitatea paradisiacă. Dar când această forţă, în loc să lucreze în planul material, este transformată şi transmutată, ea devine pur spirituală, şi dorinţa sexuală se transformă într-o forţă de evoluţie, care ajută ca urmările căderii să se preschimbe, reîntorcându-se în unitatea paradisiacă. Fără această forţă, nicio conştienţă care a căzut din unitate nu-şi poate găsi drumul înapoi la Dumnezeu! Apa acestei constelaţii este ca o mlaştină a cărei tainică fermentaţie continuă neîncetat şi deasupra căreia, fiindcă astăzi încă nu arde, mica văpaie a conştienţei doar pâlpâie.

Peştii trăiesc în nesfârşitul ocean. Chiar dacă ei ies uneori la suprafaţă, se scufundă din nou şi dispar în adâncurile incomensurabile. Adevărata natură a omului este asemănătoare cu oceanul. Conştienţa este la suprafaţă, dar partea lui cea mai importantă şi mai profundă rămâne în inconştient, de unde provin motivele şi rădăcinile gândurilor, cuvintelor şi faptelor sale. Pe de altă parte, persoana care a obţinut mântuirea fiindcă a fost iniţiată conştient în Eul său divin, ajungând la conştientizarea propriului Eu, nu mai are subconştienţă şi supraconştienţă.

 Putem spune că nici o parte a sa nu mai rămâne în inconştient. Vorbind în sens figurativ, el înoată, complet conştient, în adâncimile oceanului nelimitat al conştienţei divine totale. La o persoană mântuită recunoaştem - sau, destul de des, nu recunoaştem -  cum “inconştientul” a devenit căminul său, un tărâm în care e perfect conştient. Atunci cele două manifestări ale naturii sexuale - masculinul şi femininul - sunt la fel de fericite ca doi peşti fără griji care înoată într-un ocean al perfectei armonii.

Efectul semnului Peştilor este mântuirea, dizolvarea elementului personal în impersonal, în adâncurile Eului nelimitat, în unitatea divină şi idivizibilă a întregii fiinţări. Munca importantă a mântuirii este încununată de radiaţiile acestei puteri şi spiritualizarea materiei este împlinită.

Vezi tu, cele trei aspecte ale fiecărui triunghi sunt legate; începând din plan material, ele progresează în sus în direcţia spiritualizării. Dar aici nu e vorba numai de relaţia dintre cele trei aspecte ale fiecărei feţe a lui Dumnezeu, cele patru triunghiuri sunt cu adevărat poziţionate astfel încât centrele lor coincid. În acest fel ele formează Cercul zodiacal al celor douăsprezece revelaţii, mai mult, diferitele aspecte ale formelor celor patru triunghiuri, prin inter-relaţia dintre ele, ne poartă pe ciclul de paşi de dezvoltare şi progres. Astfel, se păstrează relaţia întreită dintre constelaţiile individuale, şi anume, fiecare constelaţie e în relaţie cu constelaţia opusă, fiecare dintre ele este jumătatea complementară a celeilalte.

Să discutăm mai întâi legătura dintre paşii dezvoltării superioare. În mod normal, seria începe cu constelaţia Berbecului, ca început al expresiei complete a vieţii - aşadar, de la începutul primăverii -, ţine de Berbec. Dar trebuie să ţii seama de faptul că acolo sunt două “începuturi de primăvară”, unul absolut şi altul relativ. Fiecare manifestare a vieţii - incluzând Pământul şi toate vietăţile ce trăiesc pe el - poartă în ele “începutul absolut al primăverii” sau “stadiul primăverii”. Acest început absolut al primăverii este independent de lumea exterioară. Pe de altă parte, starea de primăvară relativă depinde de poziţia stelelor la un moment dat. Aşadar, din cauza mişcărilor variate ale Pământului, nu stă în acelaşi loc, ci îşi schimbă constant poziţia. Vom continua mai târziu să studiem în profunzime aceste lucruri.

Semnele zodiacului merg în această ordine: Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul, Fecioara, Balanţa, Scorpionul, Săgetătorul, Capricornul, Vărsătorul şi Peştii. Tot ceea ce se condensează în materie se manifestă în plan pământesc şi este condus în plan superior în timpul vieţii prin întregul Cerc zodiacal. Viaţa omului individual este o perioadă lungă, care se divide în perioade mai mici: copilăria, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea; acestea se împart şi ele în perioade şi mai mici: ani, anotimpuri, luni, săptămâni şi, în cele din urmă, zile.

Toate perioadele mai scurte ale vieţii umane - zile, ani, şi aşa mai departe - la fel, trec prin întregul Cerc zodiacal. Naşterea sa corespunde cu Berbecul. Apoi, el parcurge, unul după altul, toate semnele zodiacului, atingând maturitatea în Leu şi dispare din planul material murind sub semnul Peştilor. În acelaşi fel, zilele noastre încep cu trezirea din somn şi apariţia în lume. Ziua se desfăşoară, atinge maturitatea şi ajunge în punctul său culminant la prânz, după care începe să meargă spre declin. După aceste etape, vine seara, când ne punem corpul deoparte ca să ne odihnim şi să dormim, retrăgându-ne conştienţa în sine şi adormind - la fel cum facem la sfârşitul vieţii pământeşti, când ne depunem corpurile pentru ultima dată. Fiecare perioadă are începutul său, desfăşurarea, punctul culminant, declinul şi dizolvarea sa.

Semnele zodiacale au cracteristicile lor individuale principale: Berbecul este considerat ca ceva care apare sau ia naştere pentru prima dată în această lume, şi acest fapt este la fel de valabil şi când o naştere nu cade chiar sub semnul Berbecului! Fiindcă orice naştere, făcând abstracţie de ceea ce se petrece în lumea exterioară şi făcând abstracţie, desigur, şi de diferitele constelaţii, poartă în sine puterea începutului, iar această putere o numim Berbec pe bolta înstelată şi, tot la fel, în interiorul fiecărei fiinţe individuale. Aceasta este latura absolută a Berbecului în fiecare formă creată. Şi apare exact aceeaşi relaţie cu toate constelaţiile, cu toate manifestările vieţii, şi cu toate aspectele celor patru feţe ale lui Dumnezeu. Este prezentă întotdeauna o manifestare absolută, în interior, şi o manifestare relativă, în exterior.

După naştere, fiecare nouă fiinţă trebuie să prindă rădăcini acolo unde se află. Acest lucru are loc cu ajutorul Taurului. Noua fiinţă îşi procură mâncarea şi o asimilează. Aceasta îi asigură o verigă de legătură materială cu lumea exterioară şi creează o cale de aprovizionare pentru corpul său.

Sub influenţa semnului Gemenilor, noua fiinţă începe să adune experienţe, şi drumul său începe să se complice, mergând în tot felul de direcţii ramificate, ca ramurile unui copac. Fiinţa se desfăşoară în diferite direcţii şi câştigă o cunoaştere lărgită.

În Rac, fiinţa se retrage înapoi în căminul său ca să digere hrana spirituală adunată - experienţa câştigată. Esenţa interioară începe să se dezvolte.

Prin efectul dătător de viaţă fierbinte al Leului, fiinţa se maturizează şi câştigă demnitate. Îşi dezvoltă puterile şi abilităţile şi îşi îndeplineşte datoria pământească de pregătire a unei noi generaţii. Devine tată de familie.

  Fecioara aduce roadele. Omul adună fructele muncii sale în hambarul său. În adâncul sufletului său, copilul divin - iubirea universală - creşte.

În Balanţă, faptele sale sunt cântărite, aspectul pozitiv şi aspectul negativ menţin echilibrul sau cedează forţe unul în faţa celuilalt. Atenţia este îndreptată spre amândoi polii, pe de o parte, spre cel lumesc şi, pe de altă parte, spre cel spiritual. Acest semn aduce în sine aceste două lumi într-un echilibru perfect, punând în practică aspectul profund, legea divină, care guvernează şi stă deasupra a tot ceea ce e relativ.

Semnul Scorpionului aduce apogeul, marele punct de cotitură. Omul trebuie să spiritualizeze puterea creatoare divină, care până acum s-a manifestat pe sine în interiorul său ca imbold sau nevoie instinctuală. El trebuie să-şi folosească acum puterea creatoare divină pentru a-i servi pe alţii. Aceasta înseamnă că trebuie să-şi depăşească total ego-ul. El experimentează moartea mistică a ego-ului său şi apoi reînvierea şi nemurirea în spirit. De acum înainte, el încetează să servească planului material. Sus de tot, deasupra Pământului, într-o libertate spirituală perfectă, el zboară ca un vultur, ca şoimul sacru Horus.

Prin influenţa Săgetătorului, fiinţa devine un mare învăţător, precum Centaurul, o fiinţă care a crescut depăşind nivelul animal, o fiinţă care acum îşi foloseşte corpul de animal numai ca să atingă mai repede marele ţel care de-acum s-a cristalizat în faţa sa. Gândurile sale străpung ca fulgerul norii grei ai întunericului şi ignoranţei. El îşi transmite experienţele generaţiei următoare.

În semnul Capricornului, în inima omului se naşte copilul divin - iubirea universală. El devine una cu Eul divin şi conştient din interiorul său. Când copilul divin care a fost născut în inima lui devine vizibil, omul devine clar asemeni cristalului. În vorbele şi faptele sale, el revelează iubirea universală.

În Vărsător, fiinţa îşi revarsă comorile şi le împrăştie în exterior. Ea a devenit copilul strălucitor şi splendid al lui Dumnezeu, care stă deasupra sexualităţii. Radiindu-se pe sine, el este sursa celei mai înalte puteri divin-spirituale. Acum începe procesul de transformare şi dematerializare.

În semnul Peştilor, fiinţa trăieşte reunificarea cu partea sa complementară ascunsă. Aceasta înseamnă, desigur, că materia se dezintegrează. Fiinţa se întoarce în căminul său paradisiac, în unitatea universală cu Dumnezeu. Conştienţa sa planează în conştienţa cosmică, îşi părăseşte trupul şi îşi sfârşeşte viaţa pământească.

Acesta este parcursul pe care îl urmează orice individ, chiar dacă  încă nu a atins cel mai înalt nivel de conştienţă. Paşii de dezvoltare pot fi diferiţi, dar circuitul dezvoltării este întotdeauna acelaşi.

Acum să vedem cum se completează reciproc semnele zodiacale opuse:

Puterea şi impulsivitatea Berbecului este ţinută în frâu de legile Balanţei, care domesticesc forţele oarbe ale Berbecului şi le conduc spre direcţia bună. 

Puterea de contopire a semnului Taur completează şi satisface instinctul de procreaţie al Scorpionului.

Puterea maternă a Racului, retrasă în propriul său adăpost, este complementară cu “cealaltă jumătate”, a cristalizării şi a radiaţiilor expectative, reprezentată de Capricorn. Copilul nou-născut aparţine mamei.

Radiaţiile paterne ale Leului îşi găsesc “celalată jumătate” în puterea copilărească a Vărsătorului. Tatăl sprijină, protejează copilul şi îl educă.

Tinereţea semnului Gemenilor, cu dorinţa de a învăţa, primeşte cunoaşterea de care este însetat de la marele profesor, Săgetătorul.

Fecioara paradisiacă îşi poartă copilul divin în uterul sfânt, primind hrană din lumea mistică a celor doi Peşti.

Acum înţelegi radiaţiile celor patru feţe ale lui Dumnezeu în aspectele variate ale diferitelor constelaţii. Dar, ca să înţelegi viaţa Universului şi viaţa miriadelor de creaturi vii - inclusiv a ta -, trebuie să ştii că cercul revelaţiilor, cu cele douăsprezece centre de putere, afectează fiecare punct al Universului, independent de constelaţii. Şi, din cauză că cele patru feţe ale lui Dumnezeu nu se pot întoarce niciodată, fiecare constelaţie emite radiaţiile diferite ale puterii sale în diversele direcţii ale cerului. Aşadar, radiaţia este determinată de direcţia nesfârşită, neschimbată, a celor patru feţe.

Să examinăm, de exemplu, constelaţia Leului. Spre sud, el emite radiaţia caracteristică Leului, în timp ce în partea opusă, spre nord, el trimite radiaţia Vărsătorului, spre vest, radiaţia Vulturului, spre est, cea a Taurului, spre nord-nord-vest, cea a Fecioarei, spre vest-nord-vest, cea a Balanţei, şi tot aşa mai departe, o radiaţie diferită în fiecare direcţie. Acum înţelegi că aceste radiaţii nu sunt dependente de felul cum sunt dispuse stelele unei constelaţii, ci mai degrabă de direcţia din care vin ele. Exact aşa cum şi vântul are efecte diferite, care depind doar de direcţia în care bate, nu de locul de unde începe.

Şi acum, iată din nou un fapt foarte important: fiindcă totul se manifestă pe sine dinspre centrul său spre exterior, şi fiindcă cele patru feţe ale lui Dumnezeu radiază absolut în mod egal şi neschimbat din fiecare punct, totul - indiferent că este un Soare central, un Soare, o planetă, plantă, animal, protozor sau fiinţă umană - este mereu în centrul a două roţi: în centrul marii roţi cosmice şi - acest centru este acelaşi cu centrul fiinţei individuale despre care vorbim -, de asemenea, şi în centrul fiinţei nemanifestate, roata interioară a sinelui.

Noi primim radiaţiile marii roţi cosmice din exterior spre interior, în timp ce dinspre roata noastră interioară radiaţiile emană din interior spre exterior.

Noi suntem în aceeaşi situaţie în care este Pământul care a căzut din fiinţarea divină. Pământul nu se află într-o zonă centrală a Universului, ci mai degrabă este un satelit al Soarelui, care orbitează în jurul Soarelui şi se roteşte în jurul propriei axe. De aceea, noi vedem tot ce este în Univers exact opus faţă de cum este în realitate în stadiul divin de fiinţare. Văzută din poziţia noastră de pe Pământ, întreaga boltă stelară - cu întregul sistem cosmic, sistemele solare şi planetele - pare să se învârtă în jurul nostru. Dar în realitate se întâmplă exact pe dos. Nu bolta cerească se învârte în jurul nostru, ci mai degrabă Pământul nostru orbitează în jurul Soarelui, Soarele nostru, cu întregul nostru sistem solar, mişcându-se pe o orbită mai largă împrejurul unui Soare cosmic, şi acesta mişcându-se mai încolo - cu toate sistemele sale cosmice - în jurul unui Soare central, şi aşa mai departe, pe orbite tot mai mari şi sisteme cosmice mereu mai mari, continuând în infinit.

 Şi chiar şi viaţa corpurilor cereşti din sistemele cosmice nu e nimic altceva decât mişcarea şi dezvoltarea marilor cicluri ale celor patru feţe ale lui Dumnezeu în zodiac. Dar aminteşte-ţi doar că fiecare manifestare, fiecare formă creată, oriunde se află în Univers, poartă în sine amândouă roţile: marea roată cosmică şi mica roată a sinelui, indiferent că este protozor, plantă, animal, om sau corp ceresc. Te vei convinge de acest fapt când vei înţelege că fiecare punct al Universului radiază aceeaşi manifestare îndoisprezecită a celor patru feţe ale lui Dumnezeu - în afara acestora, abia mai târziu vor deveni capabile să-şi schimbe poziţia. Radiaţiile energiei care este primită din marea roată cosmică ne vin din exterior; de aceea noi vedem cercul dintr-o parte greşită, exact ca o reflexie în oglindă a condiţiei divine de a fi.

 Din cauză că bolta stelară, pe care noi o vedem din punctul nostru de observaţie pământesc, este întotdeauna în mişcare, există şi o schimbare corespunzătoare, care se produce prin combinarea nenumăratelor radiaţii ale stelelor, care, în drumul lor individual de-a lungul giganticei roţi cosmice, ating Pământul. Fiecare formă creată - inclusiv fiinţa umană - are propria ei structură de forţe produsă de aceleaşi forţe creatoare care radiază din stelele din Univers. În momentul naşterii, structura forţelor din roata sinelui individual este aceeaşi cu structura forţelor din marea roată zodiacală cosmică. Şi acest lucru conduce la altceva ce trebuie să ştii, şi anume, la faptul că o fiinţă vie se poate naşte doar când aceste două structuri de forţe coincid total una cu alta.

Până la sfârşitul vieţii sale pe acest Pământ, omul este mereu subjugat de noi senzaţii şi impresii, experienţe şi tot felul de influenţe. Dacă acumulează experienţă, propria sa constelaţie interioară se modifică într-un sens mai larg. Multe forţe sunt dezvoltate, multe altele sunt împinse în fundal, depinde de reacţiile individuale, de faptele şi trăirile sale. Constelaţia interioară pe care fiinţa o are în momentul morţii sale este întipărită pe veci în suflet, şi mai târziu nu poate să se reîncarneze până când bolta stelară, în mişcarea ei constantă, nu revine în aceeaşi constelaţie. De aceea, unii oameni se reîncarnează doar după o mică perioadă de timp, pe când alţii pot aştepta chiar şi mii de ani până când constelaţia stelară se potriveşte cu aceea pe care o poartă în sufletul lor.

Toate fiinţele care se nasc în lumea tridimensională, în orice moment al eternităţii, şi-au încheiat încarnarea anterioară sub exact aceeaşi constelaţie care este prezentă şi în momentul naşterii în încarnarea actuală.

Constelaţia morţii dintr-o încarnare şi constelaţia naşterii din cealaltă este întotdeauna absolut identică. Pe de altă parte, constelaţia naşterii şi constelaţia morţii pentru orice încarnare nu sunt niciodată identice, fiindcă persoana se schimbă de-a lungul vieţii prin experienţele sale. Dar fiecare fiinţă - inclusiv omul - are imprimată în sine constelaţia care domnea în momentul naşterii sale şi o poartă imprimată de-a lungul vieţii sale. Această constelaţie conţine roata fiinţei individuale, care ţine ascunse în sine în subtext dezvoltarea şi schimbările de caracter ale fiinţei.

Astfel, dacă vrei să cunoşti constelaţia interioară a naşterii unui om, care a plăsmuit prin forţele sale o fiinţă vie şi lucrează în sufletul său, în corpul său, în întreaga sa fiinţă - şi, în consecinţă, şi în destinul său -, tu trebuie să găseşti constelaţia stelară care trona în momentul naşterii sale.

Din cauză că stelele se mişcă mereu pe cer, relaţia dintre cele două roţi - cea cosmică şi cea individuală - se schimbă constant şi ea. Centrul de energie din roata cosmică - constelaţiile, stelele fixe şi planetele - şi centrul de putere tainic al roţii individuale se mişcă îndepărtându-se de tiparul identic în care erau în momentul naşterii. După un timp, aceste tipare de putere din aceste două roţi se pot apropia din nou. De aceea, în viaţa fiecărui individ apar la un moment dat raporturi favorabile şi armonioase, iar în alte perioade raporturi dizarmonioase şi nefavorabile. Ca rezultat, uneori persoana respectivă are caracteristici armonioase, pozitive, pe când altă dată ea are caracteristici dizarmonioase, negative. Şi, fiindcă soarta este oglindirea caracterului şi rezultatul faptelor individuale, uneori viaţa unui om ia o turnură favorabilă, pe cand a altuia una nefavorabilă.

Toate formele de viaţă sunt supuse acestor forţe, şi doar o singură creatură are posibilitatea de a domni peste toate aceste energii şi forţe care lucrează în Univers, în interiorul fiinţei sale şi în interiorul propriului destin. Această creatură care are capacitatea de a controla aceste forţe prin voinţă este omul. Dar el le poate controla doar atunci când este conştient de ele, când le recunoaşte în sine şi le depăşeşte!

Atâta timp cât omul nu face nimic ca să recunoască în sine aceste forţe, el nu este mai mult decât formele inconştiente de viaţă care, la mila Cerului, sunt în contact direct cu toate aceste forţe creatoare şi sunt, vrând-nevrând, controlate de ele. Numai omul care şi-a cucerit facultatea de a se cunoaşte pe sine este capabil să depăşească aceste forţe în conştienţa sa. În loc să rămână supus, într-o formă de viaţă inconştientă, el este capabil să controleze sau să transmită aceste forţe într-o formă complet transformată şi schimbată. Când omul este capabil să transforme prin sine însuşi forţele creatoare, el este capabil, de asemenea, să transforme şi forţele care îi controlează destinul: aşadar, să-şi controleze propriul destin.

Acum poţi înţelege de ce este necesar şi important să cunoşti cele douăsprezece radiaţii de putere ale celor patru feţe ale lui Dumnezeu din interiorul tău, şi de ce este esenţial să înveţi să le controlezi. Când vei realiza că numai corpul tău şi partea materială a fiinţei tale sunt plăsmuite sub aceste forţe, în timp ce Eul tău divin stă deasupra acestora şi este capabil să le controleze, Eul tău poate recăpăta controlul asupra acestor puteri creatoare impresionante, acelaşi control pe care l-ai pierdut când te-ai născut în lumea materială. Când vei realiza acest lucru, îţi poţi elibera Eul crucificat în corpul tău pe cele două mari axe ale lumii materiale tridimensionale - timpul şi spaţiul. Eul tău, care a fost oprimat şi supus în subconştient, este eliberat, înviat din moartea sa aparentă şi reinstalat pe tronul său. Acest mister al vieţii este simbolizat de o cruce cu o formă divină crucificată pe ea, reprezentând a doua ipostază a lui Dumnezeu. Principul creator se îmbracă în materie şi pentru eoni de timp face sacrificiul suprem luându-şi asupra sa caracteristicile lumii materiale pentru a o învia şi pentru a-şi îndeplini marea sarcină a spiritualizării materiei prin revelarea completă a spiritului în materie.”

(traducere din limba engleză de S. H.)