- partea I -
Din cele mai vechi timpuri, oamenii recunoşteau importanţa Soarelui şi li se părea firesc să-i dea un loc de seamă în viaţa lor. În vechile Misterii se luau în considerare în primul rând calităţile spirituale ale Soarelui şi abia apoi, ca o consecinţă firească, efectele lui fizice. Se ştia foarte bine că există Soarele triplu: unul pământesc, unul sufletesc şi altul spiritual. Pentru iniţiaţi, modalitatea cea mai bună de a ajunge la realităţile spirituale era de a venera Soarele de la miezul nopţii. De ce în la miezul nopţii? Fiindcă ei ştiau că forţele spirituale ale Soarelui fizic se filtrează prin Pământ în timpul nopţii, şi, în acest fel, ei le puteau percepe în mod pur. În timpul zilei, datorită strălucirii Soarelui fizic, care e orbitor, acest lucru nu era posibil. De aceea, numai noaptea puteau avea o trăire clară a Spriritului Solar, fără să fie orbiţi de razele sale fizice.
Aşadar, pentru ca Soarele să ne încălzească, să ne lumineze, şi să aducă viaţa, cele mai sublime entităţi solare îşi trimit spre Pământ forţele spirituale. În dosul Soarelui pe care îl vedem şi îl iubim, pentru că datorită căldurii şi luminii sale fizice putem supravieţui din punct de vedere fizic, este un Soare mult mai puternic, care dă cu adevărat viaţă şi stă la baza celui fizic: Soarele spiritual-sufletesc. Atâta timp cât noi nu mai suntem în stare să percepem Soarele spiritual, noi conştientizăm numai Soarele fizic, pe care îl considerăm ca atare, în timp ce aspectul său spiritual ne rămâne ascuns. Totuşi, datorită acestui Soare fizic noi ne putem face o idee vagă despre adevăratul Spirit Solar care stă la baza vieţii noastre. Soarele spiritual este iubire şi viaţă şi, aşa cum noi nu am putea avea un corp fizic fără spirit, nici Soarele fizic nu ar exista fără Soarele spiritual.
Soarele are, deci, efect asupra întregului om, nu doar asupra constituţiei
sale fizice. El pătrunde întreaga fiinţă umană, luminându-i şi încălzindu-i
toate elementele: trup, suflet şi spirit, mai exact, îl însufleţeşte. Fără
Soarele triplu nu există viaţă pentru fiinţa umană.
Soarele triplu are un efect de trezire a conştienţei, a conştientizării
propriului Eu şi a mediului înconjurător, fiindcă lumina lui, de orice natură
ar fi ea, ne îngăduie să vedem lumea fizică, să conştientizăm trăirile
sufletului şi, în cele din urmă să trăim eternitatea spiritului. Exact aşa cum
lumina Soarelui fizic inundă lumea pământească dimineaţa, tot la fel şi cea a
Soarelui sufletesc-spiritual ne inundă sufletele şi ne deschide ochii interiori
spre tărâmul spiritual. În plan fizic, Soarele aduce un ne înviorează spiritul,
ne dă capacitatea de a raţiona şi a ne raporta corect la ceea ce este în jurul
nostru, ne face capabili de obiectivitate. În plan sufletesc, el aduce calităţi
sufleteşti pozitive cum ar fi: altruism, iubire, bucurie, entuziasm etc. Privit
din punct de vedere spiritual, Soarele este ridicarea conştienţei pe un plan
mai înalt, şi anume planul sferei spirituale. În această sferă totul capătă
sens şi trăirile din planul subiectiv sufletesc sunt pătrunse de adevăr,
armonizându-se. Atunci şi cele din plan material pot fi cu adevărat pătrunse cu
iubire şi înţelese în mod just.
Aşa cum dimineaţa, când răsare Soarele, ne trezim şi devenim conştienţi de
faptul că suntem cineva şi astfel începem să gândim pe tot parcursul zilei
analizând tot ce se petrece în jurul nostru, seara, când Soarele apune,
conştienţa noastră devine mai puţin trează, ca până la urmă să dispară în somn
pe tot parcursul nopţii. Pe timpul nopţii noi nu mai simţim direct efectele
Soarelui fizic, în schimb, în starea de inconştienţă în care suntem în timp ce dormim, ne hrănim din fortele Soarelui sufletesc-spiritual.
Oamenii se culcă tot mai tarziu, chiar
îşi pierd nopţile, ceea ce acum câteva zeci de ani nu se întâmpla atât de
frecvent. Această tendinţă actuală de a rămâne treji şi
atunci când Soarele nu ne mai
scaldă în razele lui fizice are o cauză profunda, si anume dorinta
interioara de a ne mentine in stare de constienta cat mai mult timp. Dar
este prea devreme pentru om, fiindca inca avem mare nevoie sa fim
hraniti cu aceste forte spirituale solare in timpul noptii.
Această tendinţă pozitivă de maturizare a Eului, este deturnată
de forţe potrivinice care se opun evoluţiei umane normale: in zadar rămânem
treji, fiindcă în loc să ajungem la revelaţia Soarelui spiritual, noi cădem în
fascinaţia luminii artificiale, a “revelaţiilor” mediei şi a distracţiilor
nocturne de club. Noi nu vrem să ne pierdem conştienţa dormind, fiindcă vrem să
ajungem la ceva mai profund. Dar această viaţă de noapte modernă este doar un
surogat, care vine tocmai ca să ne împiedice să simţim adevăratul Soare...
Soarele fizic este real şi benefic, fiindcă el este cel care ne ajută să
fim fiinţe conştiente şi raţionale pe timpul acestei epoci în care toate
punţile cu lumea spirituală au fost obturate. Dar nu trebuie să ne oprim la el,
aşa cum nu trebuie să ne oprim la ideea că omul nu are decât un corp fizic...
Luna oglindeşte lumina Soarelui, dându-ne în timpul nopţii, în locul
luminii solare, o lumină difuză, care este favorabilă unei conştienţe
intuitive, de vis. Pentru om, care încă nu şi-a cucerit o conştienţă complet
trează, lumina Lunii poate fi înşelătoare, facilitându-i pătrunderea într-o
lume pe care nu o înţelege pe deplin şi pe care o poate interpreta greşit.
