Sunday, July 5, 2015

Soarele. Plasarea în astrogramă


- partea a II-a -



  Aşadar, şi în astrologie, Soarele este punctul central al harţii natale individuale, faţă de care se raportează toate celelalte elemente astrale. Lumina solară fizică este expresia luminii solare spirituale care, în astrologie, şi nu numai, reprezintă lumina conştienţei, vitalitatea şi conştienţa de sine, Eul. În ceea ce priveşte harta astrală individuală, Soarele este cel care determină în primă instanţă modul de a percepe lumea conştient, modul cum se raportează individul la mediul exterior şi la sine însuşi. În consecinţă, Eul este nucleul său de bază, de unde omul îşi controlează personalitatea. Personalitatea omului este determinată, în mod diferit, de planete, în timp ce Eul, reprezentat de Soare, este cel care o guvernează. Studiind Soarele din harta natală a unei persoane se pot afla multe lucruri interesante. Raportul său cu celelalte planete arată în ce mod îşi poate manifesta persoana respectivă Eul superior. Fiecare planetă îşi manifestă influenţa asupra tuturor sferelor vieţii: cea materială, sufletească şi spirituală. Dar planetele personale, Luna, Mercur, Venus şi Marte ne vorbesc în primul rând despre zona mai densă a trăirilor sufleteşti legate direct de aspectele concret-materiale ale vieţii, pe când cele grele, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluton, ne dau date, mai ales despre conştienţa noastră superioară, cea spirituală. Jupiter şi Saturn sunt planetele care acţionează în sfera trăirilor sufleteşti mai subtile, şi ne „deschid ochii” spre manifestările spirituale. Ele sunt ca nişte Maeştrii cosmici care, îndrumându-ne, ne dezvăluie câte un crâmpei din lumea spirituală, prin evenimente şi experienţe care, deşi sunt de multe ori resimţite de om ca lovituri ale sorţii, ne pot da o idee despre greşelile pe care le facem.

Dacă Soarele din harta unei persoane beneficiază de aspecte armonioase, acel om poate să ajungă la o conştienţă destul de clară a ceea ce se întâmplă în jurul său, Eul îşi poate coordona diferitele tendinţe ale personalităţii sale în mod eficient, şi el îşi poate manifesta liberul arbitru într-un mod pozitiv. Aceşti oameni pot să se perceapă pe ei înşişi şi sunt, în general, optimişti şi rezistenţi din punct de vedere spiritual şi sufletesc.

Când asupra Soarelui acţionează influenţe mai puţin armonioase, persoanei în cauză îi este mai greu să-şi controleze unele laturi negative ale personalităţii, şi anume, acele manifestări reprezentate de planetele care sunt în aspect dizarmonic cu Soarele. Trebuie studiate relaţiile dintre aceste planete şi Soare: dacă ele vin din partea lui Venus, de exemplu, există foarte probabil o problemă la nivel sufletesc legată de modul cum ne percepem pe noi înşine. Poate să existe o lipsă de iubire de sine, de unde, mai departe, e posibil să apară un complex de inferioritate, incapacitatea de a ne bucura de relaţiile cu ceilalţi, probleme sentimentale sau, la modul mai înalt, afectarea sentimentului de veneraţie sau al credinţei. Dacă este vorba despre Marte, problemele pot să aibă legătură cu voinţa şi modul de a acţiona al persoanei. Este posibil ca acea persoană să perceapă lumea ca pe o provocare, şi să fie tentată să reacţioneze şi acţioneze în mod agresiv, în ideea că totul trebuie câştigat prin luptă.  Astfel, aspectele stresante îngreunează calea spre dobândirea unei conştienţe clare, aducând, în consecinţă, complexe sau o percepţie distorsionată despre sine sau despre lume. De aceea, cei care au astfel de aspecte trebuie să lupte puţin mai mult ca să obţină o percepţie obiectivă faţă de propria persoană. 


În schimb, cei care nu au nici o planetă în aspect cu Soarele ar putea fi puţin debusolaţi la începutul vieţii, pentru că nu vor avea nici un o trăsătură pregnantă a personalităţii lor care să-i ajute să-i cucerească o conştienţă trează. Totuşi, aceştia, dacă au destulă energie şi determinare (reprezentate de Marte în hartă), în funcţie şi de semnul în care se găseşte Soarele lor, vor putea să găsească modalitatea de a-şi descoperi individualitatea şi de a ajunge la o conştientizare a propriului Eu.

Nu întâmplător Mercur este mereu în preajma Soarelui şi el nu se poate îndepărta niciodată de Soare mai mult de 28 de grade. Mercur este planeta mentalului inferior, a percepţiilor senzoriale şi a comunicării. În epoca noastră este foarte important ca omul să devină conştient de el însuşi, conturându-şi astfel Eul. Însă el nu poate face asta în afara raţiunii. Nu poţi conştientiza ceva decât prin gândire. La toate nivelurile, omul trebuie să se folosească de raţiune, pentru a conştientiza ceva anume. Se spune că dacă Mercur este prea apropiat de Soare, mentalul este afectat, devenind mai slab. Totuşi, eu aş spune că cei care au acest aspect în harta natală beneficiază de un mental bun, însă Eul lor se contopeşte şi se identifică prea mult cu mentalul inferior, adică ei îşi folosesc raţiunea în domenii foarte practice sau terestre dar, e adevărat, nu au o percepţie foarte clară a adevăratei lor fiinţe. Cei care îl au pe Mercur la o distanţă rezonabilă, (3-12 grade) sunt raţionali şi obiectivi. Iar cei care îl au pe Mercur la o distanţă mai mare, preferă să-şi îndrepte gândurile spre fenomenele spirituale, dar se bazează mai mult pe „intuiţie” decât pe intelect, de aceea, nu sunt atât de pricepuţi în domeniile exacte ale vieţii exterioare.

Bineînţeles că semnele zodiacale au o mare influenţă asupra Soarelui. Poziţia Soarelui în fiecare moment al anului este diferită, şi aceast lucru transpare prin caracterul celor douăsprezece semne zodiacale. Modul în care individul percepe lumea şi pe sine însuşi este mult influenţat de semnul în care se afla Soarele în momentul naşterii sale. Dacă recunoaştem că nimic nu este întâmplător, vedem că nici semnul zodiacal care ne defineşte în decursul unei vieţi terestre nu este întâmplător ales. Fiinţa are nevoie să privească lumea în actuala încarnare prin „ochii” zodiei sub care se naşte. Ea are de învăţat lecţia zodiei în care se găseşte Soarele său la naştere, fiindcă aceasta este cea mai potrivită în acest moment să-i modeleze Eul. De-a lungul sutelor de încarnări, omul trece repetat prin toate zodiile, până când Eul său se şlefuieşte, ca un diamant, irizând în culorile întregului cerc zodiacal. 


Aproape la fel de important este şi momentul din zi în care ne naştem.

Oamenii care se nasc în timpul zilei, când Soarele străluceşte pe cer, învaţă să se cunoască pe ei înşişi, mai mult prin experienţe sociale şi prin acţiuni care fac apel la percepţiile lumii fizice, fiind mai ancoraţi în lumea exterioară, concretă. Cei născuţi în timpul zilei, mai ales dacă Soarele lor nu este umbrit de aspecte stresante, sunt persoane lucide, realiste, care îşi îndreaptă atenţia mai mult spre aspectele sociale şi practice. Pot fi deschişi cu adevărat faţă de problemele societăţii, şi dornici de a cunoaşte această lume.

În schimb, în timpul nopţii, Luna, care reflectă lumina Soarelui, ne învăluie într-o lumină solară transformată şi îmbibată de forţe lunare.

De aceea, oamenii care se nasc în timpul nopţii, când Soarele sufletesc-spiritual poate fi perceput mai uşor, iar razele lui fizice pălesc, sunt influenţaţi de Lună mai mult decât cei născuţi ziua şi dau mai multă atenţie trăirilor lor interioare de vis şi experienţelor intime. Astfel, cei născuţi în timpul nopţii, au o conştienţă mai puţin trează asupra vieţii de zi, fizice şi practice, în schimb, pot ajunge la Soarele spiritual-sufletesc mai uşor. În funcţie de gradul lor de evoluţie ca indivizi: unii au o conştienţă de sine mai voalată, şi se percep prin prisma obiceiurilor familiale, a ideilor preconcepute sau a împrejurărilor în care au crescut, pe când alţii pot ajunge la o conştienţă mai înaltă  a  sferei spirituale.

Pe scurt, Soarele deasupra orizontului în momentul naşterii, adică naşterea diurnă, arată că trezirea conştienţei de sine a individului respectiv se va face cu precădere prin experienţe legate de planul exterior, Soarele sub linia orizontului, adică o naştere  nocturnă, duce la o autocunoaştere prin experienţe în planul interior.

De fapt, nu se poate spune, pur şi simplu, că persoanele care au Soarele deasupra liniei orizontului sunt extrovertite, pentru că multe dintre ele chiar nu sunt, şi nici că cele cu Soarele sub linia orizontului sunt introvertite, pentru că nu este aşa. Fiindcă este vorba despre procesul cunoaşterii de sine, nu despre personalitate, propriu-zis. De exemplu, o persoană poate fi adusă de conjuncturile vieţii în situaţia de a se cunoaşte pe sine prin experienţele ei în plan social, dar, în acelaşi timp, să fie foarte legată sufleteşte de familie sau preocupată de iubire, sau de orice altceva. Oamenii nu sunt unilaterali şi, de aceea, nu este atât de simplu să defineşti un om. Harta natală este un reper foarte bun, şi ne ajută să vedem anumite aspecte, dar nu ne spune totul despre cineva.

Mai contează şi poziţia exactă Soarelui în raport cu Pământul în momentul naşterii, nu doar de faptul că este zi sau noapte. Dacă Soarele străluceşte în toată puterea lui la mijlocul zilei, cel născut în acel moment va avea o viaţă care îl va îndemna să se cunoască şi să se definească pe sine în cadrul planului exterior, social. De aceea, el va simţi nevoia să “conteze” în societate şi se va percepe în primul rând ca o persoană socială. În schimb, cel care se naşte la miezul nopţii va ajunge să se cunoască cel mai bine prin ceea ce este legat intim de persoana lui, şi, de aceea, el va fi foarte legat de căminul natal şi de tot ce cunoaşte din copilărie. Va fi tentat să se caute şi să se regăsescă mereu într-un cadru intim, familiar, şi va avea tendinţa de a se hrăni din subconştientul său, simţind că acolo se ascunde ceva important. La modul ideal, dacă el ar putea străpunge stratul subconştientului său, ar putea ajunge la trăirea Eului său adevărat. Doar puţini oameni pot face acest lucru deocamdată, de aceea, majoritatea celor cu această poziţie a Soarelui rămân foarte legaţi de trăirile care li s-au imprimat la nivel subconştient în perioada copilăriei. De aceea, contrar a ceea ce ar putea reieşi de aici, de multe ori cei care au Soarele în Casa căminului, care este guvernată de Lună, deşi ar avea calea deschisă spre adevărata cunoaştere, rămân la o fază intermediară, unde influenţele Lunii, care reflectă lumina Soarelui în momentul naşterii lor, sunt mai puternice. Atunci, omul îşi percepe Eul mai mult prin trăiri neclare, de vis, uneori prin “intuiţii”, care de multe ori au o tentă subiectivă. Aşadar, ei simt o anumită nesiguranţă interioară şi o teamă de a-şi descoperi Eul, preferând să se cramponeze de ceea ce cunosc şi le este familiar.

Dar în timpul călătoriei sale zilnice, razele Soarelui influenţează destinul noului născut în mod diferit în fiecare moment al său. Despre aceste influenţe aflăm mai multe studiind poziţia lui în Casele Cerului